Cravings

I just wish I was happy like I used to be. Cause I had a bad day.. and I need you.

Sleep

Sometimes I wish I could fall asleep and never wake up again..
But lately I feel like I'm already sleeping and living a nightmare. And I just wish it to stop.

1901 NH

 “Nimeni nu-mi cunoaște adâncul. 

Dar eu oare am fost până la marginile lui?”

(Victor Hugo)

 Cumva, azi vremea de afara s-a instalat în mine, în sufletul meu, cuprinzându-ma pe de-a întregul. 

E ud, e frig și e înnourat. Ma uitam pe geamul taxiului la oamenii de pe strada, toți mohorâți, închirciți de frig și grăbiți.. Mi s-a făcut brusc frig și m-a cuprins o melancolie sumbra. 

 Am părăsit vechea mea locuință și mi-am adus în alta casa bagajul cu speranțe și dorințe, regrete și neîmpliniri.

 Am vrut sa las în urma toate amintirile ce s-au nascut acolo, am vrut sa le las în urma, impregnate în pereții acelei camere ce mi-a fost "acasă" timp de 15 luni. N-am reușit. S-au strecurat la mine în bagaj și n-am știut ca le car după mine pretutindeni.

Am lăsat cheile pe masa și am spus "Adio" la fericirea și tristețea ce reverbera în acea camera. Am pășit pragul casei fără sa mai privesc înapoi.

Noua mea locuință ma face sa ma simt bine, aici amintirile sunt mai putin dureroase, ma face sa ma simt în siguranță, ma face sa ma simt "acasă". 

Astăzi însă vremea de afara a pus stăpânire pe mine și  m-a ținut captiva într-o stare de melancolie profunda. Pisica își toarce liniștită visele în poala mea în timp ce eu contemplu singurătatea străzilor ce mi se întrezăresc de la fereastra.  

Astăzi ți-am simțit lipsa mai mult ca oricând... 

W.H.

Full Release

"You gotta live your life to the fullest.

You can't be afraid to make mistakes."

"My life has turned into a horror show, and all I can do is stand back and watch it play out."

"It doesn't matter how fiercely you love someone. It's not enough.

 The world can be terrifying, and bad things happen that you're powerless to prevent."

"You're not done. You're a work in progress.

 Because you don't know what tomorrow brings. You know, it could be anything. I mean, absolutely anything.

It could be good. It could be bad. But you don't know because you're not done. I mean, you won't know the point of the book until it's written. The book that is your life, is a work in progress. So you, you're unfinished."

" Blood doesn't make family. Love does."

"You can't change what you've done, but you can change who you are and improve your life."

"You are your past. Own it."

(Private Practice)

Today, I miss..

a lot of things and people and places.
First of all, I miss my family and talking to them at least.
Second of all, I miss my home, if I can still call it "my home".. I suppose I kind of forgot what home feels like and where is it.
Thirdly, I miss my job but most of all, I miss the people I met there..
Fourth, I miss school.. it's kind of weird but I miss going to classes, talking to my colleagues.
And the last but not the least, I think I miss myself. It might sound selfish or narcissistic but today I miss the old me..

It's about time to..

Sometimes I wish I had more time. Other times I just wish I could turn back time and do the right thing. Unfortunately there's no room for regrets or steps back. No. It's time to face the facts and accept the consequences.
This time I have another shot to make things work. Or at least try and do my best. Cause in the end I'm left with nothing to lose since I've already lost everything I had.
And there's no time for praying or hope. When reality steps in, takes all the credits.

Non-believer

   I don't believe in happy-endings. Those are for fairy-tales. And fairy-tales are just stories that I stopped believing in. They're just bedtime stories for kids or naive people. And I definitely don't believe in that "Love conquers all" crap. 
   You fall in love and by that I mean you get emotionally attached to someone, you see rainbows and butterflies and you think your life is wonderful and then you start sharing the world your happiness and other shit like that. You claim loud and clear that you found true love and nothing can stop you now. 
I hate those people and their need for sharing their supposed happiness. I hate those shitty quotes about love and hope. And I definitely hate those selling crap articles and states about love and hope and happiness.  They're never true. I always was a romantic person though I never truly admitted. I used to fall for all that romantic shit. But then I faced life. Which is twisted. And I stopped believing. 
   
I am a non-believer. 

Things we said today

''Tell her everything. 
The small details aren't trivial. They actually make the story. 
There's no rush. Take all the time you need. 

Start at the beginning.''

(Grey's Anatomy)

Nesomn

   

Ca orice basm începe cu a fost odata..

   Basmele sunt acele poveşti cu final fericit, dar nu toate poveştile sunt basme. A noastră n-a fost. Nici n-a fost scrisă-n stele, nici n-a avut happy-end. A fost doar o altă poveste. N-am avut parte nici de castele cu prinţi şi prinţese, nici de lupte cu sorţi de izbândă cu zmei sau monştri; poate doar cu monştrii ce sălăşluiau în noi dar am pierdut fiecare bătălie. 

   Am fost doi oameni care s-au întâlnit fie prea devreme, fie prea târziu. Mereu în contratimp. Mereu aflaţi dincoace de DA şi dincolo de NU. 

   Am trudit să construim o ''casă'' care era supusa dărâmării încă de la început. Nimic construit pe minciună nu poate ţine piept timpului. Ignorând semnele de rău augur am continuat să pun cărămidă peste cărămidă. Nu mai era demult a noastră, devenise a mea. Doar un vis. Am încercat să locuiesc în ea dar părea imposibil; m-am lovit de ziduri şi naivă cum sunt, am bătut în ele, sperând să se transforme în uşi. N-am reuşit. Am rămas prizonieră.. până s-a dărâmat peste mine. Am încercat apoi să o reconstruim dar n-a ţinut. Minciunile au lovit în ziduri distrugând tot. 

   Ne-am desparţit drumurile încercând să mergem separat, mai departe; am eşuat. N-am reuşit niciodată să părăsim cu adevărat ruinele a ceea ce am zidit. 

   Pentru că noi nu am plecat.. Noi am rămas aşa, împietriţi, între aici şi acolo, între azi şi mâine, între ceea ce nu e şi nici n-a fost şi ceea ce ar putea fi. 

''Once upon a time…                                                        

 …and they lived happily ever after.''

BULLSHIT!

Thoughts

•  Am renunțat să mai lupt cu monștrii, când am realizat că lupt pentru o cauză pierdută, când am realizat că pierdusem bătălia încă dinainte de a o începe. Nu aveam cum sa câștig, pentru că ceea pentru ce luptam nu îmi aparținuse și nu avea sa îmi aparțină niciodată. Întâi iți învingi proprii monștri apoi, încerci sa lupți cu monștrii ce sălășluiesc în alții.

• Oamenii te tratează în funcție de cum le îngădui să te trateze.

• Fă-ți din timpul care trece și din suferință aliați, nu dușmani.

• Atunci când cineva ține la tine din tot sufletul, ultima încercare va fi mereu penultima. Restul sunt doar scuze.

Anne Lamotte said:

“You will lose someone you can’t live without, and your heart will be badly broken, and the bad news is that you never completely get over the loss of your beloved. But this is also the good news. They live forever in your broken heart that doesn’t seal back up. And you come through. It’s like having a broken leg that never heals perfectly—that still hurts when the weather gets cold, but you learn to dance with the limp.” 

Rewrite

I did it to others and others did it to me...
 
Preluat complet din  http://journalulevei.wordpress.com/2012/12/16/despartire/


 ”Nu vreau să te fac să suferi “. De ce spunem mereu asta înainte să-i smulgem cuiva inima din piept? Mi-ai spus-o şi tu, de parcă dacă iei câteva cuvinte şi le împleteşti frumos după manual, cum au făcut atâţia înaintea ta, o să-mi fie mie mai bine. Nu-mi este. Nu mă încălzeşte cu nimic că îmi spui cuvinte, când eu îţi vorbesc sentimente…mă îngheaţă uşurinţa cu care îmi zici “Adio”. Acum ai inima mea în mâini şi mi-o întinzi…doar atât ţi-a mai rămas de la mine şi nu mai ai nevoie de ea. Nici nu mă uit la tine, n-o vreau! “Ia-o, iţi strig. Sau mai bine dă-i foc…poate aşa m-aş mai încălzi şi eu iarna asta.”
Am mâinile reci, iar mâinile tale nu mai ţin minte de mult atingerea mea. Nici eu nu mai ţin minte cum e să îţi fie cald… Încă mai am însemnată pe mine povestea noastră, dar tu ai şters demult cu uitare amprentele mele de pe trupul tău. Ai intrat sub duş, singur, şi în timp ce vedeai viitorul venind spre tine, cu un burete ştergeai trecutul. Dacă mai rămăseseră câţiva stropi din mine, i-ai şters şi pe aceia atent cu un prosop. Te-ai uitat, apoi, în oglinda mândru de perfecţiunea trupului tău. “Acum e loc pentru poveşti noi!”, ţi-ai zis. Şi cuvintele, unde sunt cuvintele? Ce ai făcut cu ele? Să ştii că mă doare în piept fiecare respiraţie pentru că le-am inhalat eu şi au rămas înăuntrul meu…s-au lipit de plămânii ca şi cum ar fi fost dintotdeauna acolo, iar acum nu mai vor să iasă. Mă doare fiecare pas pe care-l fac pentru că port cu mine povara amintirii tale, iar în loc de inimă am un gol în formă de tine. Buzunarele îmi atârna pline de amărăciune, iar cămaşa mi-e udă de gânduri sub formă de apă sărată, Aş intra şi eu în comedia asta pe care o joci doar de dragul de a împărţi pentru ultima oară aceeaşi scenă cu tine. Aş juca rolul tău şi, privindu-te din spatele unor ochi goi, ţi-aş spune şi eu că “Nu vreau să te fac să suferi”. Dar ştim amândoi că aş minţi…
Te urăsc atât de mult, încât aş vrea să te iubesc până nu o să mai rămână decât amintirea din tine. Tu să nu mai fii tu, tu să fii parte din mine, iar eu parte din tine, să te consum, să te urăsc cu dragoste, să te strâng, să te mângâi, să te rup în două şi să calc în picioare partea din tine care a trezit la viaţa tot ce e mai rău şi mai urât din mine. Vreau să suferi şi tu, să plângi, să te doară, să strigi. Vreau să te mângâi cu o mână, iar cu cealaltă să-mi las urmă în carnea ta, vreau să te rup în bucăţele şi tot eu să te lipesc înapoi în mine. Iubirea şi ura mea pentru tine nu au margini…numai iubirea ta pentru mine e un capitol la care ai pus punctul final.
Ne-am scris răni pe trup, iar apoi ni le-am vindecat unul altuia doar ca să facem loc pentru altele noi. Repetam mereu acelaşi ritual, pagina cu pagina.  Până când, într-o zi, tu nu le-ai mai vindecat pe ale mele… Acum am toată dragostea asta în mine şi nu stiu ce să fac cu ea.
Şi…
N-am văzut nicicând atâta sfârşit…cât ai lăsat în urma ta…când mi-ai întors spatele în semn de “Adio”.

Twisted

Maybe we should just jump.
What if we fall from the bridge and then nobody can catch us?
I don't know, let's just see what happens.
Come with me
Shall we do it together.

2013

A mai trecut un an.. Un an teribil. Din atât de multe multe puncte de vedere. Un an mai mult de pierderi decât de câştig. Totuşi, dacă am învăţat ceva, poate e faptul că greşelile anului trecut nu mai trebuie repetate. Niciuna. 
Nu promit că o să reuşesc dar promit că o să încerc.

La mulţi ani!