Ploua.Muzica curge in casti si ceaiul mi s-a racit.Inca e frig.Si am o mare de sentimente confuze adunate-n mine.Nu inteleg nimic din gesturi si faptele nu-mi mai vorbesc.Nu pot intelege cum poate fi atat de rece cateodata si apoi se incalzeste deodata si imi lumineaza ziua.Si uneori se pierde intr-o lume cu ale sale ganduri in care simt ca n-am sa patrund niciodata caci cine sunt eu….n-o sa inteleaga niciodata marea asta de sentimente dinlauntrul meu involburata mai mereu si ale carei valuri se sparg mereu incercand sa darame zidul dintre eu si ,din nou, eu….Oare cum pot trai doua fiinte in aceeasi persoana?
Si-asa esti si tu sau poate ca e doar o alta fata de a ta pe care o porti din cand in cand, cand n-ai chef de mine…Si stiu ca poate nu-ti place musica pe care o ascult eu dar ea e singura care imi unge sufletul atunci cand tu nu poti…Oare cat ai fi in stare sa dai din sufletul tau pentru mine?Mi-as dori acum un foc si un pahar de vin rosu si doar sa stau langa tine la acelasi geam si sa privim ploaia fara sa ne spunem nimic..sa vorbeasca ea pentru noi pt ca nu am nevoie de vorbele tale vreau doar sa-ti privesc ochii pe furis si sa-mi imaginez cum ar fi sa ne putem privi in ochi si fara sa-ti vorbesc sa intelegi tot ce simt..
Dar tu nu stii…nu?
Cum altfel cand tot ce sunt eu e doar o minciuna…
