295

I guess I was never good enough...

0306

"Oamenii dispar din viețile noastre pentru totdeauna fără să își ia rămas-bun. Asta e probabil cel mai dramatic aspect al conviețuirii noastre. Rămânem conectați într-un prezent continuu, iar în mintea noastră oamenii dragi sunt și ei acolo. Doar că realitatea e alta.

Realitatea e că fiecare-și urmează drumul fără să se uite înapoi…și atunci când o face, cei pe care-i lasă în urmă sunt poate demult plecați… "

(preluat de pe http://questioare.ro/time-is-like-a-river/)

1901 NH

 “Nimeni nu-mi cunoaște adâncul. 

Dar eu oare am fost până la marginile lui?”

(Victor Hugo)

 Cumva, azi vremea de afara s-a instalat în mine, în sufletul meu, cuprinzându-ma pe de-a întregul. 

E ud, e frig și e înnourat. Ma uitam pe geamul taxiului la oamenii de pe strada, toți mohorâți, închirciți de frig și grăbiți.. Mi s-a făcut brusc frig și m-a cuprins o melancolie sumbra. 

 Am părăsit vechea mea locuință și mi-am adus în alta casa bagajul cu speranțe și dorințe, regrete și neîmpliniri.

 Am vrut sa las în urma toate amintirile ce s-au nascut acolo, am vrut sa le las în urma, impregnate în pereții acelei camere ce mi-a fost "acasă" timp de 15 luni. N-am reușit. S-au strecurat la mine în bagaj și n-am știut ca le car după mine pretutindeni.

Am lăsat cheile pe masa și am spus "Adio" la fericirea și tristețea ce reverbera în acea camera. Am pășit pragul casei fără sa mai privesc înapoi.

Noua mea locuință ma face sa ma simt bine, aici amintirile sunt mai putin dureroase, ma face sa ma simt în siguranță, ma face sa ma simt "acasă". 

Astăzi însă vremea de afara a pus stăpânire pe mine și  m-a ținut captiva într-o stare de melancolie profunda. Pisica își toarce liniștită visele în poala mea în timp ce eu contemplu singurătatea străzilor ce mi se întrezăresc de la fereastra.  

Astăzi ți-am simțit lipsa mai mult ca oricând... 

W.H.

Ca orice basm începe cu a fost odata..

   Basmele sunt acele poveşti cu final fericit, dar nu toate poveştile sunt basme. A noastră n-a fost. Nici n-a fost scrisă-n stele, nici n-a avut happy-end. A fost doar o altă poveste. N-am avut parte nici de castele cu prinţi şi prinţese, nici de lupte cu sorţi de izbândă cu zmei sau monştri; poate doar cu monştrii ce sălăşluiau în noi dar am pierdut fiecare bătălie. 

   Am fost doi oameni care s-au întâlnit fie prea devreme, fie prea târziu. Mereu în contratimp. Mereu aflaţi dincoace de DA şi dincolo de NU. 

   Am trudit să construim o ''casă'' care era supusa dărâmării încă de la început. Nimic construit pe minciună nu poate ţine piept timpului. Ignorând semnele de rău augur am continuat să pun cărămidă peste cărămidă. Nu mai era demult a noastră, devenise a mea. Doar un vis. Am încercat să locuiesc în ea dar părea imposibil; m-am lovit de ziduri şi naivă cum sunt, am bătut în ele, sperând să se transforme în uşi. N-am reuşit. Am rămas prizonieră.. până s-a dărâmat peste mine. Am încercat apoi să o reconstruim dar n-a ţinut. Minciunile au lovit în ziduri distrugând tot. 

   Ne-am desparţit drumurile încercând să mergem separat, mai departe; am eşuat. N-am reuşit niciodată să părăsim cu adevărat ruinele a ceea ce am zidit. 

   Pentru că noi nu am plecat.. Noi am rămas aşa, împietriţi, între aici şi acolo, între azi şi mâine, între ceea ce nu e şi nici n-a fost şi ceea ce ar putea fi. 

''Once upon a time…                                                        

 …and they lived happily ever after.''

BULLSHIT!

neRĂBDARE.

Ok. Pași mici am zis. Pași mici am făcut.. 
Întrebarea e, până când? Poți oare sa-ți trăiești viata făcând doar pași mici? Doar în pași mici... oare nu cumva la un moment dat trece viata pe lângă tine? Oare nu te trezești spectator la propriul film? Filmul vieții tale...Nu zic, pașii mici sunt buni.. dar uneori mai ai nevoie și de salturi..sa mărești ritmul, ca atunci când dansezi. Urmărești tempo-ul piesei și te lași condus. 
Si adevarat e ca și o casa se construiește treptat. Cărămidă cu cărămidă. Totuși odată ce ai început-o, odată ce ai fundația totul ar trebui sa devină mai ușor nu? Adică, da, te mai împotmolești pe la colțuri dar e normal.. nu? Totuși, mă întreb, când e bine renunți la pașii mici? Ne lăsăm conduși de dans sau ne stabilim noi ritmul? Pentru ca, vezi tu, uneori e nevoie sa iei decizii, trebuie sa iei decizii, ca te forțează împrejurările și nu mai poți amâna. Nu poți amâna la nesfârșit. Inevitabilul se va produce. Dar rămâne în puterea ta sa faci ca lucrurile sa îți fie favorabile în final. Din nefericire, atât pentru ceilalți dar mai ales pentru mine, nu am fost niciodată o fire răbdătoare. Si asta mi-a adus mai mult prejudiciu decât câștig. Dar nerăbdarea e firea mea de copil. Poate se va astâmpăra cu vârsta..
În final, se spune ca lucrurile bune li se întâmplă celor care așteaptă. Bine bine.. dar până când?

Aici e un scurt-metraj superb, care m-a emoționat..

Iar aici e piesa din video, superba și ea.

..

And I so miss her sometimes…



♫Sia - Breathe me
 

Lies..

Ploua.Muzica curge in casti si ceaiul mi s-a racit.Inca e frig.Si am o mare de sentimente confuze adunate-n mine.Nu inteleg nimic din gesturi si faptele nu-mi mai vorbesc.Nu pot intelege cum poate fi atat de rece cateodata si apoi se incalzeste deodata si imi lumineaza ziua.Si uneori se pierde intr-o lume cu ale sale ganduri in care simt ca n-am sa patrund niciodata caci cine sunt eu….n-o sa inteleaga niciodata marea asta de sentimente dinlauntrul meu involburata mai mereu si ale carei valuri se sparg mereu incercand sa darame zidul dintre eu si ,din nou, eu….Oare cum pot trai doua fiinte in aceeasi persoana?

Si-asa esti si tu sau poate ca e doar o alta fata de a ta pe care o porti din cand in cand, cand n-ai chef de mine…Si  stiu ca poate nu-ti place musica pe care o ascult eu dar ea e singura care imi unge sufletul atunci cand tu nu poti…Oare cat ai fi in stare sa dai din sufletul tau pentru mine?Mi-as dori acum un foc si un pahar de vin rosu si doar sa stau langa tine la acelasi geam si sa privim ploaia fara sa ne spunem nimic..sa vorbeasca ea pentru noi pt ca nu am nevoie de vorbele tale vreau doar sa-ti privesc ochii pe furis si sa-mi imaginez cum ar fi sa ne putem privi in ochi si fara sa-ti vorbesc sa intelegi tot ce simt..

Dar tu nu stii…nu?

Cum altfel cand tot ce sunt eu e doar o minciuna…

Timp..

timpul nu mai are timp.
nisipul din clepsidra se scurge.
sa stau sau sa plec mai departe?
vrei sa mergi si tu?
sau o sa ramai aici,
privindu-ma cum plec?
e doar alegerea ta.
n-o sa-ti mai dau motive
nici sa pleci dar nici sa stai.
ti-am iubit tacerea,
ti-am iubit mangaierile
si te-am iubit intru toate.
dar nu mai am timp.
ti-am sarutat lacrimile
si am plans cu tine.
am invatat sa iubesc iubirea-ti.
dar timpul n-a tinut cu noi.
nu mai tine cu noi de prea multa vreme.
si nu mai conteaza cate ploi sau ninsori
am indurat sub aceeasi umbrela.
nu mai conteaza de cate certuri
si de cate despartiri dureroase
am avut parte.
nu mai conteaza nimic.
oamenii nu se schimba.
doar merg mai departe.
demonstreaza-mi contrariul
si o sa raman.
si n-o sa mai plec niciodata.
si nimic din tot ce a fost
n-o sa mai fie.
poti?
...
eu nu mai am timp.
plec.
tu?

 

my love...

Sia - My Love

 

My love, leave yourself behind
Beat inside me, leave you blind
My love, you have found peace
You were searching for release

You gave it all, into the call
You took a chance and
You took a fall for us

You came thoughtfully, loved me faithfully
You taught me honor, you did it for me

Tonight you will sleep for good 
You will wait for me my love

Now I am strong (Now I am strong)
You gave me all anekatips
You gave all you had and now I am home

My love, leave yourself behind
Beat inside me, leave you blind
My love, look what you can do
I am mending, I'll be with you

You took my hand added a plan
You gave me your heart
I asked you to dance with me

You loved honestly
Did what you could release
Aaaahhh oooh

I know you're pleased to go
I won't relieve this love

Now I am strong (Now I am strong)
You gave me all
You gave all you had and now I am home

My love, leave yourself behind
Beat inside me, I'll be with you...

Daca...

Daca ti-as spune acum ca regret ca te-am facut sa suferi de atatea ori ai putea oare sa uiti ce s-a intamplat?
Daca as putea da timpul inapoi si nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat ai putea oare sa ierti?
Daca nu as mai pleca niciodata de la langa tine oare ai putea redeveni baiatul din scrisori?
Daca ti-as spune ca am suferit poate mai mult ca tine in absenta ta decat atunci cand am plecat m-ai crede?
Daca ti-as promite sa-ti iubesc vesnicia oare ai putea iubi tacerea-mi? 

Daca n-as mai fi...m-ai mai putea iubi?


 

(She broke his heart he spent his whole life tryin' to forget[..]
but nobody know how much she blamed herself[..]
She finally drank her pain away a little at a time
But she never could get drunk enough to get him off her mind..)

*Dedicat tie*

Nu.

Vrei să-ţi promit?Da de ce aş face asta?De ce să promit cuiva când ştiu că nu-mi voi ţine acea promisiune?De ce ţi-aş promite tie?Pentru simplul fapt că eşti altfel?Da ce te face să crezi asta?Pentru mine eşti la fel.Nimic nou.Nimic vechi.Acelaşi nimic într-un alt ambalaj.Şi nici măcar nu e un ambalaj nou.E atât de vechi că nici nu cred că te mai încape.În curând o să-ţi cadă şi atunci o fii dezgolit.Ei asta chiar ar fi ceva nou.În sfârşit n-ai mai fi nimic.Ai fi nimic dezgolit.Poate că atunci ţi-aş promite.Sau poate că nu.Nu-mi place să promit.NU VREAU SĂ PROMIT.Nici ţie.Nici altcuiva.Nimănui.De ce?Nimic mai simplu:nu meriţi.Nici tu nici ei.Crezi că sunt îndeajuns câţiva ani să cunosti pe cineva?Nu.Sunt îndeajuns câţiva ani să-i promiţi?Nu.

E destul un singur om sub o umbrelă.Oricât de mare ar fi ea mereu unul rămâne pe dinafara,în ploaie..singur.Că dacă nu sunt eu,eşti tu sau poate el sau ea..

NU.Nu vreau.Nu pot.Nu promit nimic.

 
Garbage - Cup of Coffee

Dependenţa

Da.

Dependenţa de muzică.

Da.

Non Stop.

Oricum.

Oriunde.

Însă nu ORICE.

Doar VERITASAGA .

Atât.

 
VeritaSaga - Sa nu crezi

 

Butterfly..

Nu toata lumea are o parere atat de buna despre ea dar mie sincer imi plac cateva dintre melodiile sale printre care si urmatoarea..

 
Till now I made my dream come true....

Sadness

....ziua mea incepuse bine...frumos afara,primit scrisoarea,plimbat prin Copou....apoi am devenit trista...blestemata asta de astenie de primavara..si un prieten in minus....acum ascult aceasta melodie superba din punctul meu de vedere.nu stiu ce parere aveti voi despre P!nk dar pentru mine e una dintre favorite pentru ca are o voce buna si nu mi-a inselat niciodata asteptarile atunci cand am ascultat-o cantand live:)un artist adevarat...in continuare va las sa ascultati aceasta melodie...Enjoy!