11.02

 Long time no see. It's been years now...

Happy b-day to me.

 for you, a song: 

0306

"Oamenii dispar din viețile noastre pentru totdeauna fără să își ia rămas-bun. Asta e probabil cel mai dramatic aspect al conviețuirii noastre. Rămânem conectați într-un prezent continuu, iar în mintea noastră oamenii dragi sunt și ei acolo. Doar că realitatea e alta.

Realitatea e că fiecare-și urmează drumul fără să se uite înapoi…și atunci când o face, cei pe care-i lasă în urmă sunt poate demult plecați… "

(preluat de pe http://questioare.ro/time-is-like-a-river/)

Ca orice basm începe cu a fost odata..

   Basmele sunt acele poveşti cu final fericit, dar nu toate poveştile sunt basme. A noastră n-a fost. Nici n-a fost scrisă-n stele, nici n-a avut happy-end. A fost doar o altă poveste. N-am avut parte nici de castele cu prinţi şi prinţese, nici de lupte cu sorţi de izbândă cu zmei sau monştri; poate doar cu monştrii ce sălăşluiau în noi dar am pierdut fiecare bătălie. 

   Am fost doi oameni care s-au întâlnit fie prea devreme, fie prea târziu. Mereu în contratimp. Mereu aflaţi dincoace de DA şi dincolo de NU. 

   Am trudit să construim o ''casă'' care era supusa dărâmării încă de la început. Nimic construit pe minciună nu poate ţine piept timpului. Ignorând semnele de rău augur am continuat să pun cărămidă peste cărămidă. Nu mai era demult a noastră, devenise a mea. Doar un vis. Am încercat să locuiesc în ea dar părea imposibil; m-am lovit de ziduri şi naivă cum sunt, am bătut în ele, sperând să se transforme în uşi. N-am reuşit. Am rămas prizonieră.. până s-a dărâmat peste mine. Am încercat apoi să o reconstruim dar n-a ţinut. Minciunile au lovit în ziduri distrugând tot. 

   Ne-am desparţit drumurile încercând să mergem separat, mai departe; am eşuat. N-am reuşit niciodată să părăsim cu adevărat ruinele a ceea ce am zidit. 

   Pentru că noi nu am plecat.. Noi am rămas aşa, împietriţi, între aici şi acolo, între azi şi mâine, între ceea ce nu e şi nici n-a fost şi ceea ce ar putea fi. 

''Once upon a time…                                                        

 …and they lived happily ever after.''

BULLSHIT!

neRĂBDARE.

Ok. Pași mici am zis. Pași mici am făcut.. 
Întrebarea e, până când? Poți oare sa-ți trăiești viata făcând doar pași mici? Doar în pași mici... oare nu cumva la un moment dat trece viata pe lângă tine? Oare nu te trezești spectator la propriul film? Filmul vieții tale...Nu zic, pașii mici sunt buni.. dar uneori mai ai nevoie și de salturi..sa mărești ritmul, ca atunci când dansezi. Urmărești tempo-ul piesei și te lași condus. 
Si adevarat e ca și o casa se construiește treptat. Cărămidă cu cărămidă. Totuși odată ce ai început-o, odată ce ai fundația totul ar trebui sa devină mai ușor nu? Adică, da, te mai împotmolești pe la colțuri dar e normal.. nu? Totuși, mă întreb, când e bine renunți la pașii mici? Ne lăsăm conduși de dans sau ne stabilim noi ritmul? Pentru ca, vezi tu, uneori e nevoie sa iei decizii, trebuie sa iei decizii, ca te forțează împrejurările și nu mai poți amâna. Nu poți amâna la nesfârșit. Inevitabilul se va produce. Dar rămâne în puterea ta sa faci ca lucrurile sa îți fie favorabile în final. Din nefericire, atât pentru ceilalți dar mai ales pentru mine, nu am fost niciodată o fire răbdătoare. Si asta mi-a adus mai mult prejudiciu decât câștig. Dar nerăbdarea e firea mea de copil. Poate se va astâmpăra cu vârsta..
În final, se spune ca lucrurile bune li se întâmplă celor care așteaptă. Bine bine.. dar până când?

Aici e un scurt-metraj superb, care m-a emoționat..

Iar aici e piesa din video, superba și ea.

Inertie

Ştii, n-am mai simţit de mult acest cuvânt simplu numit iubire.

Dor de alte vremuri...

Mi-aduc aminte de cand eram mica si de locurile pe unde am copilarit...Nu exista nicaieri loc mai frumos...prima casa dintr-un satuc uitat de lume la poalele unui deal inalt...potecile duceau spre varful dealului de unde puteai vedea imprejurimile..la mijlocul drumului spre varful dealului se afla un tei mare si foarte batran...imi placea sa-mi imaginez ca e ca stejarul din borzesti...de multe ori mergeam vara cu mama pe dealurile ce ne inconjurau casa si culegeam flori...cand cosea bunicul iarba mergeam la cules de fragi...iar cand temperaturile erau prea ridicate mergeam si ne odihneam la umbra nucului de la vie..era cel mai frumos loc de pe pamant..

Opreste!

As vrea sa dau timpul inapoi.Vreau sa mai fiu in liceu in ultimul an..sa ma plimb pe holuri fara griji,sa mai invat la geogra,sa rezolv exercitii la mate si sa citesc carti in timpul orelor...Sa vin apoi acasa,sa stau cu Grig si sa o mai ajut pe sora mea la teme...Sa am weekendurile linistite si fara griji..sa nu imi invat si sa intru in clasa fara sa ma intereseze cine cu cine,unde sau cand...si tu sa fii tot la liceu...sa ne intalnim in fiecare zi la scoala,sa mergem sa ne luam de mancare si sa ma duci acasa dupa ore...Sa stam tot weekendul impreuna si sa nu avem nicio grija...Sa vina iar bacul...si sa nu ma stresez decat in ultima saptamana,sa dau iar admiterea si-apoi sa ma trezesc iar in liceu...sa fiu iar acasa in fiecare zi..Sa fie iar Craciun....
Si daca asta nu e posibil atunci vreau macar ca timpul sa se opreasca in loc..sa fie mereu vacanta si ninsoarea sa nu se mai opreasca..iarna sa nu mai plece din acest mic orasel...sa nu mai fiu nevoita sa ma intorc in Iasi...sa stau zilnic intre aceeasi 4 pereti pe care-i urasc..urasc Iasul..urasc sa fiu prea departe de toti si toate.. urasc sa vorbesc zilnic doar 20 minute cu fratele meu si sa-mi spuna ca vrea sa vin acasa...urasc ca nimic din ce mi-am imaginat ca o sa fie n-a fost...urasc ca mai am doar 6 zile de stat acasa...urasc sa trebuiasca sa iau decizii pentru ca niciodata nu stiu daca am facut cea mai buna alegere...urasc sa ne certam ca nu petrecem destul timp impreuna sau ca nu avem timp destul pentru noi..urasc tot ce e legat de trecerea timpului..
Vreau sa se opreasca totul in loc...sa raman aici mereu in aceste momente..aici suntem mereu FERICITI si uitam de tot si de toate..aici e ACASA..vreau sa ramanem aici..sa nu trebuiasca sa ma intorc acolo,la singuratate...
Vreau sa se opreasca acest tren al timpului care ma duce in locuri in care nu vreau sa fiu...
Opreste trenule!Vreau sa ma dau jos!Vreau sa raman aici!
OPRESTE!

ad libitum ft tudor chirila - stille nacht

 

Pt. noi vreau ca timpul sa se opreasca in loc...La multi ani!