Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri. Afișați toate postările

miercuri, 9 ianuarie 2013

Ca orice basm începe cu a fost odata..

   Basmele sunt acele poveşti cu final fericit, dar nu toate poveştile sunt basme. A noastră n-a fost. Nici n-a fost scrisă-n stele, nici n-a avut happy-end. A fost doar o altă poveste. N-am avut parte nici de castele cu prinţi şi prinţese, nici de lupte cu sorţi de izbândă cu zmei sau monştri; poate doar cu monştrii ce sălăşluiau în noi dar am pierdut fiecare bătălie. 
   Am fost doi oameni care s-au întâlnit fie prea devreme, fie prea târziu. Mereu în contratimp. Mereu aflaţi dincoace de DA şi dincolo de NU. 

   Am trudit să construim o ''casă'' care era supusa dărâmării încă de la început. Nimic construit pe minciună nu poate ţine piept timpului. Ignorând semnele de rău augur am continuat să pun cărămidă peste cărămidă. Nu mai era demult a noastră, devenise a mea. Doar un vis. Am încercat să locuiesc în ea dar părea imposibil; m-am lovit de ziduri şi naivă cum sunt, am bătut în ele, sperând să se transforme în uşi. N-am reuşit. Am rămas prizonieră.. până s-a dărâmat peste mine. Am încercat apoi să o reconstruim dar n-a ţinut. Minciunile au lovit în ziduri distrugând tot. 
   Ne-am desparţit drumurile încercând să mergem separat, mai departe; am eşuat. N-am reuşit niciodată să părăsim cu adevărat ruinele a ceea ce am zidit. 
   Pentru că noi nu am plecat.. Noi am rămas aşa, împietriţi, între aici şi acolo, între azi şi mâine, între ceea ce nu e şi nici n-a fost şi ceea ce ar putea fi. 



''Once upon a time…                                                        
 …and they lived happily ever after.''

BULLSHIT!

duminică, 6 martie 2011

Dor de alte vremuri...

Mi-aduc aminte de cand eram mica si de locurile pe unde am copilarit...Nu exista nicaieri loc mai frumos...prima casa dintr-un satuc uitat de lume la poalele unui deal inalt...potecile duceau spre varful dealului de unde puteai vedea imprejurimile..la mijlocul drumului spre varful dealului se afla un tei mare si foarte batran...imi placea sa-mi imaginez ca e ca stejarul din borzesti...de multe ori mergeam vara cu mama pe dealurile ce ne inconjurau casa si culegeam flori...cand cosea bunicul iarba mergeam la cules de fragi...iar cand temperaturile erau prea ridicate mergeam si ne odihneam la umbra nucului de la vie..era cel mai frumos loc de pe pamant..

duminică, 5 decembrie 2010

Promisiune

Promit c-o sa te uit.
O sa te plang in fiecare zi pana ce lacrimile o sa se termine si-atunci voi sti ca te-am uitat si voi merge mai departe.
Promit sa merg mai departe fara sa mai privesc inapoi.
Da.
Asa o sa fac.
O privesc inainte si-o sa-mi doresc sa traiesc.
O sa ma vindec de tine in sfarsit.
In sfarsit o sa ma eliberez.
Apoi poate ca o sa ma indragostesc de un artist care o sa ma iubeasca cu inima si nu cu mintea.
El va sti cu siguranta cum si cat sa ma iubeasca.
Ma va iubi neconditionat si fara masura asa cum n-ai facut-o tu niciodata.
Atunci o sa simt ca traiesc cu adevarat.
Si n-o sa-ti mai cant niciodata.
Si-o sa scriu in fiecare zi pana cand degetele imi vor fi acoperite de rani si cand ma voi opri nu va mai fi nimic nespus despre tine si voi sti ca te-am uitat.
Si n-o sa te mai sun niciodata.
Si niciodata ochii mei n-o sa mai caute pe-ai tai.
Si buzele tale imi vor fi devenit straine.
Si pielea ta isi va fi pierdut intiparirea saruturilor mele.
Si amintirea ta va fi fost stearsa din discurile inimii mele.
Caci n-am sa te iert niciodata.
Promit sa te uit.

Je suis malade - Serge Lama
   

vineri, 3 decembrie 2010

My december..

3 decembrie...inca nu daduse prima zapada..el se plimba cu ea pe strada pustie..la un moment dat se opreste in loc,o ia de mana si ii sopteste la ureche..raspunsul ei este da.
Au trecut ani..dar pentru ea timpul s-a oprit in loc in acel decembrie..poate ca va mai exista un alt decembrie dar niciodata nu va mai fi la fel..
Poate ca el a mers mai departe sau nu...poate pentru el a fost doar un alt decembrie..
 ...
Pentru ea niciun decembrie nu e la fel fara el.......


Linkin Park - My december
 

duminică, 31 ianuarie 2010

Je te pas oublie...


7 august.O zi ca oricare alta.Aceeasi cana de cafea fierbinte de la ora 7 si acelasi dus revigorant.Acelasi program nimic nou.Ora 11.Parcul e aproape gol..adapostit la umbra unor copaci inalti ,in mijlocul square-ului format de blocuri.Un loc linistit si unde e mereu racoare.Un fel de Oaza in mijlocul asfaltului incins de canicula.
Se aseaza pe banca albastra asa cum face in fiecare zi.Astazi nu mai sunt furnici pe ea dar parca nici banca nu mai e intreaga fara ele.Rochia alba brodata pe margini ii atarna pana aproape de pamant.
Pe banca galbena cineva citeste un ziar.Nu i se vede fata.Langa el are un teanc de ziare cam 6 sau 7 impaturite toate si puse unele peste altele.Sta lejer cu un picior indoit peste celalalt asa cum stau de obicei barbatii.E imbracat neglijent cu o pereche de pantaloni maro deschis,o pereche de saboti maro cu catarme si o bluza neagra cu maneci lungi, putin cam uzata ,cu o gaura mica in aproierea abdomenului si care pare cam groasa pentru anotimpul de afara.Ea il priveste insistent de cateva minute observandu-l.Probabil a simtit privirea ei caci isi ridica ochii din ziar o priveste in ochi cateva secunde apoi impatureste ziarul il pune langa el si deschide un altul pe care pare sa-l citeasca cu mare interes.Are ochii negri iscoditori,gura frumos conturata cu buze carnoase putin uscate si doua riduri pe frunte.Are pielea alba ca laptele,e barbierit de o zi si sprancenele sale groase si negre ii tradeaza incapatanarea.Parul e negru, tuns nu prea scurt, cu 2 suvite rebele pe frunte.Mainile ii sunt mici cu degete lungi si subtiri ca de pianist.Are mainile prea frumoase ca sa fi muncit din greu vreodata.
In timp ce ea il priveste cu insistenta, insetata de a observa toate detaliile acestei fiinte din fata ei ;el pune ziarul deoparte si ii adreseaza un zambet fermecator  ce o face sa roseasca si sa-si plece capul in pamant.A fost descoperita din nou...
El e unul din acei oameni fara varsta..care oricat te-ai chinui nu poti sa le ghicesti anii care le apasa umerii.
Alura ii era cea a unui artist..poate pictor..poate scriitor sau si mai bine poate muzician.
Putea sa jure ca e fumator desi nu l-a vazut niciodata fumand..
S-a intrebat cum il cheama dar era mai bine sa nu afle..poate ar fi fost dezamagita de nepotrivirea numelui cu infatisarea lui..pentru ea el avea deja un nume..un nume care i l-a dat ea:"EL" si atat.
Ea se uita la ceas si realizeaza e ca e deja tarziu si ca ar trebui sa plece..se mai uita o data la el..EL ii zambeste si-i face semn cu mana apoi se ridica si pleaca si el,amandoi in directii opuse..
Au trecut cateva zile pana sa-L intalneasca in parc..ea pe banca albastra...el pe cea galbena cu ziarele langa el..S-a dus luna august printre zambete si intalniri in parc..fiecare pe banca lui prefacandu-se ca nu se uita pe furis unul la altul..nu si-au vorbit niciodata..doar s-au privit mut si plin de inteles..I-a auzit vocea o data cand vorbea cu un baietel venit in parc cu bunica..O voce atat de calda si de frumoasa ca ar fi stat ore intregi s-o asculte..
A trecut vara si parcul a devenit mai rece si mai trist..Ea nu l-a mai intalnit..pana intr-o zi rece de noiembrie 7 cand, mergand pe strada, a vazut cortegiul unei inmormantari..N-a stiut ca era EL pana cand, din curiozitate, s-a uitat in sicriu...Aceesi piele alba acum pamantie..acelasi par negru cu suvite rebele pe frunte..aceleasi doua riduri..aceeasi gura frumoasa care altadata scotea la iveala cel mai frumos zambet..acum era stransa intr-un suras trist...iar ochii...ochii aceia negri..ochii erau inchisi...N-a putut merge mai departe dar nici sa se intoarca nu putea asa ca a ramas in loc...cortegiul a plecat agale spre cimitir dar ea a ramas acolo cu privirea pierduta in zare....
21 decembrie...prima zapada..primii fulgi de nea se astern pe morminte..O fata imbracata in alb sta langa un mormant din marmura alba si plange...Pe mormant se afla o piatra sub forma unei partituri..pe ea o cheie sol si cateva note..iar la sfarsit un Post Scriptum dedicat fetei in alb : "Je te pas oublie..."

marți, 26 ianuarie 2010

Poezie...

Privesc printre ramuri de copaci
Si ce crezi?Ma gandesc iar la tine.
Cerul aproape senin ma tulbura..
Cioara din bradul de langa geam  
Imi trezeste dorinta de libertate.

Pasiunea se naste-n mine odata
Cu fosnetul vantului printre crengi.
Ce frunze !Aramii,ruginii,negre..
Ah !Te vreau aproape,cat mai aproape !

Parcul gol,uscat,rece…
Copie fidela a sufletului meu.
Ochii tai negri,iscoditori
Imi cauta privirea pierduta printre nori.

O amintire vie e sarutul tau,
Asa salbatic si totusi bland.
Ma chinuie un gand :
Oare unde te-am pierdut ??

Printre florile uscate,                                             
Amintirile uitate,
Picaturile de ploaie
Ce se preling pe obrajii mei.

Azi am desenat un tradafir pe cer.
Norii mi-au fost de mare folos :
Erau albi,argintii,rosiatici si chiar intunecati.
Mi-a placut insa iar mi-am amintit de tine..

Da…Stiu ca-s doar o visatoare..
Probabil ca voi ramane doar cu visele..
Dar cum visele nu costa..
Eu visez tot mai mult…


P.S.: Poezia e destul de veche dar pentru mine spune multe; mi-am adus aminte de ea intamplator asa cum iti amintesti de un lucru drag care candva iti producea o imensa placere.
In incheiere propun o melodie ♫ Brad Paisley feat. Alison Krauss – Whiskey Lullabye
Enjoy!:) 



luni, 25 ianuarie 2010

Vechi

Daca nu te iubesc de ce nu pot sa opresc gandul ce zboara la tine?

As vrea sa te opresc pentru cateva secunde sa te intreb cand si unde ne-am mai intalnit...

duminică, 17 ianuarie 2010

Breathe..

Ieri mai toata ziua am ascultat aceeasi melodie.Si nu stiu de ce sau poate ca stiu de ce dar nu-mi place s-o recunosc ma obsedeaza doua versuri care cumva poate se potrivesc ultimelor mele experiente..I don't love him.Winter just wasn't my season..
Stau si ma gandesc la cat de mult timp a trecut si cate amintiri am adunat de-a lungul anilor..si ce e mai culmea e ca imi aduc aminte aproape tot pana si lucruri marunte spuse in graba fara a fi gandite in prealabil si realizez cat de mult dor aceste amintiri.
Si vremea asta de afara ma deprima desi imi doresc atat de mult sa ies din casa ca probabil chiar de ar fi furtuna eu tot as iesi..
Si-ti mai aduci aminte furtuna aceea cand am iesit afara si ploaia ne-a udata pana la piele si nu ne era frig pentru ca eram acolo unul pentru celalalt sa ne tinem de cald..?
Ca tot veni vorba de frig mi se pare ingrozitor de frig afara,parca tot frigul s-a strans astazi si iti intra-n oase.
Am trecut rapid de la un subiect la altul si aseara ma enerveaza ca aveam atat de multe de spus dar mi-era lene sa scriu si mi-am zis ca o sa-mi aduc aminte maine si-o sa scriu si nu-mi mai aduc aminte.
Ma enerveaza ingrozitor cand imi uit ideile de pe o zi pe alta sau in special de la un moment la altul si cred ca tu stii asta deja..si se intampla din diverse motive si n-ai cum sa impiedici asta si vai ce ma enerveaza dar inchei cu acest subiect aici ca e de ajuns.
Melodia se numeste Breathe si este cantata de Anna Nalick.
Cred ca asta e tot pe astazi daca mai am vreo idee revin:)