Mi-aduc aminte de cand eram mica si de locurile pe unde am copilarit...Nu exista nicaieri loc mai frumos...prima casa dintr-un satuc uitat de lume la poalele unui deal inalt...potecile duceau spre varful dealului de unde puteai vedea imprejurimile..la mijlocul drumului spre varful dealului se afla un tei mare si foarte batran...imi placea sa-mi imaginez ca e ca stejarul din borzesti...de multe ori mergeam vara cu mama pe dealurile ce ne inconjurau casa si culegeam flori...cand cosea bunicul iarba mergeam la cules de fragi...iar cand temperaturile erau prea ridicate mergeam si ne odihneam la umbra nucului de la vie..era cel mai frumos loc de pe pamant..
Da,seamana cu copilaria mea si mie imi placea foarte mult.
RăspundețiȘtergere