duminică, 31 ianuarie 2010

Je te pas oublie...


7 august.O zi ca oricare alta.Aceeasi cana de cafea fierbinte de la ora 7 si acelasi dus revigorant.Acelasi program nimic nou.Ora 11.Parcul e aproape gol..adapostit la umbra unor copaci inalti ,in mijlocul square-ului format de blocuri.Un loc linistit si unde e mereu racoare.Un fel de Oaza in mijlocul asfaltului incins de canicula.
Se aseaza pe banca albastra asa cum face in fiecare zi.Astazi nu mai sunt furnici pe ea dar parca nici banca nu mai e intreaga fara ele.Rochia alba brodata pe margini ii atarna pana aproape de pamant.
Pe banca galbena cineva citeste un ziar.Nu i se vede fata.Langa el are un teanc de ziare cam 6 sau 7 impaturite toate si puse unele peste altele.Sta lejer cu un picior indoit peste celalalt asa cum stau de obicei barbatii.E imbracat neglijent cu o pereche de pantaloni maro deschis,o pereche de saboti maro cu catarme si o bluza neagra cu maneci lungi, putin cam uzata ,cu o gaura mica in aproierea abdomenului si care pare cam groasa pentru anotimpul de afara.Ea il priveste insistent de cateva minute observandu-l.Probabil a simtit privirea ei caci isi ridica ochii din ziar o priveste in ochi cateva secunde apoi impatureste ziarul il pune langa el si deschide un altul pe care pare sa-l citeasca cu mare interes.Are ochii negri iscoditori,gura frumos conturata cu buze carnoase putin uscate si doua riduri pe frunte.Are pielea alba ca laptele,e barbierit de o zi si sprancenele sale groase si negre ii tradeaza incapatanarea.Parul e negru, tuns nu prea scurt, cu 2 suvite rebele pe frunte.Mainile ii sunt mici cu degete lungi si subtiri ca de pianist.Are mainile prea frumoase ca sa fi muncit din greu vreodata.
In timp ce ea il priveste cu insistenta, insetata de a observa toate detaliile acestei fiinte din fata ei ;el pune ziarul deoparte si ii adreseaza un zambet fermecator  ce o face sa roseasca si sa-si plece capul in pamant.A fost descoperita din nou...
El e unul din acei oameni fara varsta..care oricat te-ai chinui nu poti sa le ghicesti anii care le apasa umerii.
Alura ii era cea a unui artist..poate pictor..poate scriitor sau si mai bine poate muzician.
Putea sa jure ca e fumator desi nu l-a vazut niciodata fumand..
S-a intrebat cum il cheama dar era mai bine sa nu afle..poate ar fi fost dezamagita de nepotrivirea numelui cu infatisarea lui..pentru ea el avea deja un nume..un nume care i l-a dat ea:"EL" si atat.
Ea se uita la ceas si realizeaza e ca e deja tarziu si ca ar trebui sa plece..se mai uita o data la el..EL ii zambeste si-i face semn cu mana apoi se ridica si pleaca si el,amandoi in directii opuse..
Au trecut cateva zile pana sa-L intalneasca in parc..ea pe banca albastra...el pe cea galbena cu ziarele langa el..S-a dus luna august printre zambete si intalniri in parc..fiecare pe banca lui prefacandu-se ca nu se uita pe furis unul la altul..nu si-au vorbit niciodata..doar s-au privit mut si plin de inteles..I-a auzit vocea o data cand vorbea cu un baietel venit in parc cu bunica..O voce atat de calda si de frumoasa ca ar fi stat ore intregi s-o asculte..
A trecut vara si parcul a devenit mai rece si mai trist..Ea nu l-a mai intalnit..pana intr-o zi rece de noiembrie 7 cand, mergand pe strada, a vazut cortegiul unei inmormantari..N-a stiut ca era EL pana cand, din curiozitate, s-a uitat in sicriu...Aceesi piele alba acum pamantie..acelasi par negru cu suvite rebele pe frunte..aceleasi doua riduri..aceeasi gura frumoasa care altadata scotea la iveala cel mai frumos zambet..acum era stransa intr-un suras trist...iar ochii...ochii aceia negri..ochii erau inchisi...N-a putut merge mai departe dar nici sa se intoarca nu putea asa ca a ramas in loc...cortegiul a plecat agale spre cimitir dar ea a ramas acolo cu privirea pierduta in zare....
21 decembrie...prima zapada..primii fulgi de nea se astern pe morminte..O fata imbracata in alb sta langa un mormant din marmura alba si plange...Pe mormant se afla o piatra sub forma unei partituri..pe ea o cheie sol si cateva note..iar la sfarsit un Post Scriptum dedicat fetei in alb : "Je te pas oublie..."

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

New York

Nu m-am putut abtine.Aceasta melodie este difuzata de toate radio-urile din Statele Unite.N-are cum sa nu-ti placa ;)
  
♫ Enjoy!:)

Mood

All is full of love and I am full of hope.This is my mood today.Today I'm hopeful though I'm powerless..

♫ Bjork - All is full of love





P.S.: Again.

vineri, 29 ianuarie 2010

I like to PARTY


Ei da..azi am avut chef de distractie asa ca mai toata ziua am ascultat muzica buna si cheerish desi am scris si invatat la geografie cam toata ziua de ma durea capul la un moment dat(!!)Probabil ca daca nu ascultam muzica nici n-as fi reusit.
Am iesit putin in oras si nu-mi venea sa cred ca cald era..adica spre deosebire de zilele trecute cand au fost -20 °C astazi au fost doar -3°C asa ca pantru cateva secunde am crezut ca vine primavara:)
In incheiere va las cu o melodie care inspira chef de viata cred eu
♫ Room 5 - Make Luv
 

joi, 28 ianuarie 2010

Nimic


Astăzi am decis să nu mă gândesc la nimic.
Nu tu planuri,nu tu amintiri,nu tu imaginaţie care zburda şi cai verzi pe pereţi,nu tu idei sau gânduri sau întrebări stupide,nu tu regrete,nu tu griji,nu tu vise,nu tu nimic...nu tu.
Astăzi vreau să stau..E practic prima zi de vacanţă şi vreau s-o petrec aşa cum se cuvine.
Am timp toată vacanţa să învăţ,să-mi fac griji pentru bac,pentru întrebări stupide ca oare cu ce mă îmbrac mâine(?),pentru gândit aiurea,pentru vise,pentru plâns şi pentru aşteptat.
Astăzi nu aştept nimic şi nu ma aştept la nimic.
Astăzi am timp sa râd fără sens şi de la nimic câte o oră întreagă ca apoi sa râd iar pentru că am râs fără sens o oră.
Astăzi nu ştiu,nu pot,nu vreau.
Astăzi nimic.

Poate doar o melodie  
♫ Simon & Garfunkel - El condor pasa



miercuri, 27 ianuarie 2010

Intrebari fara raspuns


De vorba cu un prieten....


"Mi-ar place sa fiu intr-un loc unde nimeni nu ma cunoaste
 si sa pot face tot ceea ce-mi trece prin cap"

" Uneori mi-ar place sa fi trait intr-o alta epoca
 Nu e nici o problema, oricum esti in alta epoca 

Desi nu stiu daca as fi rezistat intr-o alta epoca
 Atat timp cat stai in romania, am putea sa ne dam ceasul inapoi cu 50 de ani, cam acolo suntem"

" Cateodata ma gandesc cat de bine ne fac noua relatiile astea?
 Poate asa reusesti sa cunosti cu adevarat tipurile de oameni
 Da...dar asta nu duce oare la o spaima de oameni?
 Nu ajungi sa te temi de ei cand vezi de ce sunt capabili?
 Nu ajungi sa realizezi ca nu cunosti un om decat atunci cand practic nu-l mai intereseaza nimic de tine?Nu atunci ii vezi adevarata valoare si fata? 

Cand oamenii isi pierd interesul nu te arunca la gunoi?"
 

"Visam sa schimbam lumea desi stim ca nu putem face nimic in privinta asta....De ce oamenilor le este frica de o masa mica de oameni cand ei sunt o armata?E chiar atat de mare instinctul asta de turma? 
E foarte mare ,asta e problema
 Oamenii se lasa condusi de incapabili  si nu realizeaza ca ei sunt majoritatea,ca majoritatea ar trebui sa decida"

" Razboaiele sunt conduse de un singur om...un singur conducator
 De ce oare oamenii nu se opun lui?Ce ar putea face un singur om impotriva unui intreg popor?"

 De unde atata teama?

marți, 26 ianuarie 2010

Poezie...

Privesc printre ramuri de copaci
Si ce crezi?Ma gandesc iar la tine.
Cerul aproape senin ma tulbura..
Cioara din bradul de langa geam  
Imi trezeste dorinta de libertate.

Pasiunea se naste-n mine odata
Cu fosnetul vantului printre crengi.
Ce frunze !Aramii,ruginii,negre..
Ah !Te vreau aproape,cat mai aproape !

Parcul gol,uscat,rece…
Copie fidela a sufletului meu.
Ochii tai negri,iscoditori
Imi cauta privirea pierduta printre nori.

O amintire vie e sarutul tau,
Asa salbatic si totusi bland.
Ma chinuie un gand :
Oare unde te-am pierdut ??

Printre florile uscate,                                             
Amintirile uitate,
Picaturile de ploaie
Ce se preling pe obrajii mei.

Azi am desenat un tradafir pe cer.
Norii mi-au fost de mare folos :
Erau albi,argintii,rosiatici si chiar intunecati.
Mi-a placut insa iar mi-am amintit de tine..

Da…Stiu ca-s doar o visatoare..
Probabil ca voi ramane doar cu visele..
Dar cum visele nu costa..
Eu visez tot mai mult…


P.S.: Poezia e destul de veche dar pentru mine spune multe; mi-am adus aminte de ea intamplator asa cum iti amintesti de un lucru drag care candva iti producea o imensa placere.
In incheiere propun o melodie ♫ Brad Paisley feat. Alison Krauss – Whiskey Lullabye
Enjoy!:) 



luni, 25 ianuarie 2010

Vechi

Daca nu te iubesc de ce nu pot sa opresc gandul ce zboara la tine?

As vrea sa te opresc pentru cateva secunde sa te intreb cand si unde ne-am mai intalnit...

duminică, 24 ianuarie 2010

Senin



E atat de frumos afara incat imi vine sa zambesc incontinuu si stau si ma holbez pe geam ca nu am curaj inca sa dau piept cu gerul de afara.Si ce frumos straluceste zapada sub razele gingase ale soarelui.Visinul meu gol din fata casei isi inalta mandru crengile spre cer si dimineata am vazut cateva vrabiute care se ingramadeu unele in altele pe pervazul geamului din baie de unde probabil mai iesea cate un firicel de aer cald.Si gugustiucii au venit de dimineata sa manance cateva boabe pe care le arunc zilnic langa un merisor care nu vrea sa se dea batut in fata asprimii gerului.Si e un cer atat de senin afara incat parca imi face in ciuda.Si teiul parca pare mai vesel azi si mai frumos.Si nu e mai nimeni pe strada si stiu ca la ora 9:00 AM erau -19 °C deci un ger cumplit.Si de fiecare data cand e asa ger mare afara iarna vrea sa ne faca in ciuda si isi aduce cu sine arsenalul de vreme frumoasa:zapada,cer senin,soare si mirosul ala inconfundabil de iarna.
Da ma duc acum sa-mi savurez cafeluta si poate revin mai tarziu.

P.S.:poza este facuta azi dimineata din balconul din birou


In incheiere va propun sa ascultati o melodie
♫ Air - Love
Enjoy!:)

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Adagio



Si uite asa mai trece o zi din sirul interminabil de zile care trec fara tine..Si stii ca EA nu poate fi fericita fara tine,ca nu e de ajuns un simplu salut pe care-l spui in fiecare dimineata,ca nu e de ajuns doar telefonul pe care i-l dai de ziua ei sa-i spui la multi ani,ca nu e de ajuns ca-ti mai aduci aminte din cand in cand de ea,ca inca mai pastrezi toate mesajele si apelurile ei,ca nu e de ajuns ca asculti in fiecare zi melodiile ei,ca nu e de ajuns ca inca mai pastrezi pozele cu ea (pe care le privesti zilnic),ca nu e de ajuns ca stii ce-si doreste,ca stii ca ea vrea totul si nu doar franturi..de vise care i le servesti zilnic pe aceeasi tava purtata de un baietel imbracat in negru, cu ochii mult prea albastri si tristi si parul mult prea blond si cret si ingerul cu aripile mult prea frante, cazut de mult prea sus ,care nu e de ajuns ca inca mai spera si viseaza momentul cand te vei intoarce,momentul cand iti vei ridica ochii plecati in pamant si umezi de lacrimi catre ea,momentul cand iti vei intoarce privirea pierduta in zare de prea mult timp si te vei uita in ochii ei fara teama,fara regrete,fara sa masori timpul...


Propun sa ascultati o melodie care, din punctul meu de vedere este absolut superba :
♫  IL DIVO - ADAGIO
Enjoy!:)

vineri, 22 ianuarie 2010

Delicii muzicale:X




Daca vreti sa va hraniti sufletul cu muzica buna..cu sunete armonios combinate atunci ar trebui sa ascultati urmatoarea melodie
 
 
♫ Air - Tropical Disease

Enjoy!:)