Faith, trust, love

Am făcut multe alegeri greșite pana acum. Si m-au costat aproape totul. Din cauza lor am pierdut multe lucruri importante în viata mea. Dar, privind partea plina a paharului, deciziile astea proaste și consecințele lor ma ajuta sa ma maturizez, sa aflu cine sunt cu adevarat și ce vreau sa realizez, care îmi este scopul. Ma ajuta sa conștientizez care sunt persoanele importante din viata mea. Si ei sunt cei care indiferent de câte greșeli am făcut și continui sa fac, sunt alături de mine în continuare și au încredere în mine. Chiar dacă ma mustra cu fiecare ocazie, sunt lângă mine și ma susțin  Ei sunt cei cărora le pasa cu adevarat de mine. Chiar dacă nu o spun. Ei sunt cei care rămân lângă mine chiar dacă le spun sa plece. Pentru ca le pasa. Ei nu o iau la fuga pentru ca e prea greu, pentru ca sunt complicata, pentru ca le complic și lor viata sau pentru ca le e frica. Si nu e nevoie sa-mi spună lucruri mari sau încurajatoare pentru ca simpla lor prezenta acolo lângă mine, pas cu pas, îmi demonstrează ca țin la mine și au încredere în mine. Asta ma ajuta sa merg mai departe. Si le mulțumesc.

0225

" [...]
- De ce ți-e drag tocmai el?
- Asa s-a întâmplat  într o zi, nu știu cum, parca s-a răspândit în ființa mea întreaga o mireasma îmbătătoare și dulce. Un nume a început sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu știu ce s-a întâmplat. Poate ca știe el. El știe tot…
- Si tu ce știi ?
- Il iubesc.
- Si toată ziua ce faci?
- Il aștept.
- Si când vine?
- Ma odihnesc în bratele lui.
- Ești atât de obosita?
- Da, e chinuitor, istovitor sa aștepți!
- Atunci, ești nefericita.
- Nu! Fiindcă vine…
Dar într-o zi nu mai vine...Se lasă de peste tot, se incruciseaza, se suprapun umbre dese, reci, grele, umbre și spaime. Eu bâjbâi cu mâinile întinse, cad, ma lovesc, ma ridic, ma împleticesc. Mi-e frig, din ce în ce mai frig. El strângea căldura soarelui; eu o culegeam din zâmbetul lui." 

fragment din "Cartea Mironei" de Cella Serghi

Good bye

I know this time there's no going back. You're not coming back. Not this time. You've made your choice. And I've finally said all I had left to say. There's nothing more left to say. Nothing but good bye...

2401

“Aş vrea sa te iubesc, dar nu pot.” le-am spus celor ce m-au dorit si m-au avut poate pentru o secunda, dar nu au reusit sa-mi atinga sufletul caci numai EL poate. Celor ce mi-au oferit tot dar nu a fost de ajuns. Celor ce mi-au cersit iubire. Celor ce s-au multumit cu putinul pe care l-am putut oferi. Mi-as fi dorit sa le pot vedea culoarea ochilor albastri sau caprui cand ma uitam in ei dar tot ce vedeam era culoarea tulbure a ochilor lui. 

Rewrite II

"   - Tu nu știi să fii fericită, îmi spunea mereu. Cu greu mă abțin să nu izbucnesc într-un râs isteric numai când te aud că asta îți dorești  pentru că – ascultă aici la mine – tu n-o să fii fericită niciodată, fericirea nu e pentru tine așa cum nici apa nu e pentru deșert  că dacă ar ploua într-o zi s-ar duce dracu’ toate uscăciunea aia care îl definește atât de bine. De fapt, cred că asta ar fi cea mai mare tragedie care ți s-ar putea întâmpla vreodată: să fii fericită, că atunci ți s-ar anula întreaga ființă  ți ai vedea sfărâmate toate principiile și axiomele pe care ți-ai clădit existența până acum, n-ai mai ști încotro s-o apuci. Ție iți place freamătul, zbuciumul interior, nemulțumirea  tristețea e felul tău de a fi, asta te definește pe tine la fel cum albul definește iarnă, așa cum atunci când vezi albastru te gândești la mine. Crezi că ți-ar mai rămâne ceva dacă fericirea ți-ar fura toate astea? Dacă Doamne ferește  mi-a spus râzând, te-ai trezi într-o zi și ai fi fericită, atunci n-ai mai fi tu, ar muri o parte din tine, parcă te și văd plângând în genunchi ca în fața unui mormânt pentru că ești fericită și nu vrei să fii, pentru că fericirea îți va fi ucis sufletul… Ah, ce comedie neagră mi-ar fi dat să văd ochilor! Da, ar fi un blestem pentru tine să întâlnești fericirea, că fără tristețe n-ai mai avea despre ce scrie.

         Se uita atent la mine și mă uitam și eu la el cu ochi mari, abținându mă să îi dau dreptate. Știam că are, mă gândisem și eu la asta în repetate rânduri, dar conversațiile dintre noi erau mereu așa  ca un duel în cuvinte, ne plăcea să vedem care poate să lovească mai categoric și mai neașteptat  care putea să-l pună pe celălalt la zid și să-l lase mut, fără replică. Știam că are dreptate, dar am continuat, cu un ton prea puțin afectat de ceea ce auzisem:

         - Carevasăzică fericirea nu e pentru mine, i-am spus chicotind. Dragul meu, știm amândoi prea bine că fericirea despre care vorbești tu e pentru oameni limitați  pentru cei care se mulțumesc cu puținul care le e dat și nici măcar nu îndrăznesc să aspire la mai mult, e pentru cei cărora le este de ajuns un răsărit de soare, o floare, un zâmbet, chiar și un compliment fie el cât de neînsemnat. Nu mă înțelege greșit, știi că și mie-mi plac prostiile astea siropoase, numai că nu mă fac fericită, pentru mine sunt niște simple bucurii. Poți să înțelegi  n-am ajuns niciodată la fericire, m-am împotmolit întotdeauna în bucurii. Dar refuz să cred că nu se poate mai mult de atât și de asta încă mai caut, sunt convinsă că într-o zi cu soare o să fiu și eu fericită, numai că fericirea despre care îmi vorbești tu este una comună, accesibilă oricui. Adică poți să o iei s-o ambalezi frumos cu funda și legat la ochi să o faci cadou oricărui individ de pe stradă; o să îți mulțumească și îi va fi de ajuns, pentru că oamenii în general se mulțumesc cu aceleași lucruri, majoritatea sunt la fel, oricât de diferiți s-ar crede ei. Asta e ceea ce nu înțelegi tu, că eu nu sunt la fel ca restul. De fapt înțelegi  tocmai de asta încă mai stai lângă mine, numai că ești bărbat și ți-e greu să accepți că mie nu îmi ești de ajuns numai tu, nu îmi e de ajuns fericirea comună, pe mine nu mă mulțumește puținul vostru…

         Parcă vedeam cum cuvintele mele tăiau în el ca un cuțit în carne vie și deja mă simțeam în avantaj prin simplul fapt că reușisem să îi ating coarda sensibilă, știam că de acum lupta e ca și câștigată. Îi spusesem unui bărbat că nu îi este de ajuns femeii iubite, cum aş fi putut să-l lovesc mai rău de atât?

         - Asta e problema, că ție niciodată nu îți e de ajuns, mi-a spus, citindu-i în glas un amalgam de amărăciune și satisfacție că ajunsesem în sfârșit la un consens: vina era a mea, recunoscusem că mie nu îmi era de ajuns. Dacă ai mult, a continuat el, vrei și mai mult, dacă ești aici, vrei să fii dincolo, dacă e iarnă, vrei să fie vară, dacă e azi, tu vrei să fie mâine, pe tine nimic nu te mulțumește  Tu tânjești mereu după alte locuri, după alte povești  după alți oameni, nu ești nici aici, nici acolo, dar ești peste tot, mereu pe fugă ca un turist vii și pleci din viața mea… Știi ce e tragic? Că te simt a mea numai când nu ești aici, tu mă iubești numai când nu sunt lângă tine, dar când te întorci parcă nu mă suporți în preajma ta, te văd că vrei să pleci, că nu ai stare. Oare tu nu știi că mă doare să nu îți fiu suficient, că mă roade să văd cum îmi este peste puteri să te țin pe loc? Normal că știi  ai știut tot timpul, dar nu îți pasă, iubirea mea nu se împacă cu libertatea ta, nu dai doi bani pe durerea mea, iar fericirea te sperie pentru că te-ar ține în loc… Mă uit cu admirație și groază la tine cum îți place să fii frântă în bucăți doar pentru că ai o satisfacție bolnavă în a te reconstrui la loc parte cu parte, cu entuziasm, ca să-ți îndeplinești curiozitatea de a vedea ce iese… și niciodată nu iese la fel, de fiecare dată când te întorci la mine ești alta… în definitiv, fericirea nu te-ar putea mulțumi vreodată, e prea comună pentru tine.

       - Dragul meu, dă-ți seama că ești și tu ca mine, îți place să suferi, ești mutilat emoțional  de aia te-am și ales… Şi nici n-ai putea fi altfel, de mă aștepți de fiecare dată să vin știind că după câteva clipe de fericire o să te las în urmă cu infinit mai multă durere. Îți place și ție să plec și să iau cu mine bucăți din tine. Altul în locul tău ar fugi văzând tu ochii, în timp ce tu rămâi aici fără ca măcar să te clintești din loc. Da, fericirea m-ar face nefericită, dar și tu ești la fel de absurd ca mine… înțelegi acum? "

(Articol preluat de pe http://journalulevei.wordpress.com )